1. Întreaga adunare a israeliților a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc, după cum le-a poruncit Domnul. Ei și-au așezat tabăra la Refidim; acolo nu era apă de băut pentru popor.
2. Poporul s-a certat cu Moise și i-a zis: – Dă-ne apă să bem! Moise le-a răspuns: – De ce vă certați cu mine? De ce Îl ispitiți pe Domnul?
3. Poporul stătea acolo însetat și cârtea împotriva lui Moise, zicându-i: – De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim aici de sete cu tot cu copii și cu vite?
4. Moise a strigat către Domnul , zicându-I: – Ce să fac cu acest popor? Sunt gata să mă omoare cu pietre!
5. Domnul i-a răspuns lui Moise: – Du-te înaintea poporului și ia cu tine pe câțiva din sfatul bătrânilor lui Israel; ia în mână toiagul cu care ai lovit Nilul și du-te.
6. Eu voi sta acolo, înaintea ta, la stâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă; astfel, poporul va putea să bea. Moise a făcut întocmai înaintea sfatului bătrânilor lui Israel.
7. El a numit locul acela „Masa și Meriba“, pentru că acolo israeliții s-au certat și Lau testat pe Domnul , zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“
8. După aceea a venit Amalek și s-a luptat cu Israel la Refidim.
9. Moise i-a zis lui Iosua: „Alege câțiva oameni dintre noi și du-te să te lupți cu Amalek. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.“
10. Iosua a făcut precum i-a zis Moise și s-a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron și Hur s-au urcat pe vârful dealului.
11. Când Moise își ținea mâinile sus, Israel era mai tare; când el își lăsa mâinile jos, era mai tare Amalek.
12. La un moment dat mâinile lui Moise au obosit; atunci Aaron și Hur au luat o piatră, lau așezat pe ea, după care au început să-i sprijine mâinile, unul de-o parte, iar altul de cealaltă parte. Mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui.
13. Și Iosua l-a biruit cu ajutorul sabiei pe Amalek și pe poporul acestuia.
14. Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-un sul ca o aducere-aminte și citește-l în auzul lui Iosua: «Voi șterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri.»“