22. Israeliții au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.
23. Egiptenii i-au urmărit și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mare.
24. Spre dimineață Domnul s-a uitat din stâlpul de foc și din nor la oștirea egiptenilor și a adus învălmășeală în rândul acestora.
25. A făcut ca roțile de la carele lor să cadă, astfel că egiptenii au început să le mânuiască cu greutate. Ei au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul se luptă pentru ei împotriva Egiptului!“
26. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“
27. Moise și-a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei deplină. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i-a năpustit pe aceștia în mijlocul mării;
28. apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraon, care venise după israeliți în mijlocul mării; nici unul n-a rămas în viață.
29. Însă israeliții au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.
30. Așa l-a salvat Domnul pe Israel în ziua aceea de egipteni. Israeliții i-au văzut pe egipteni zăcând morți pe malul mării.
31. Ei au văzut lucrarea măreață pe care Domnul a înfăptuit-o împotriva egiptenilor; poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.