19. Îngerul Domnului , Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a început să meargă în spatele israeliților. Stâlpul de nor și-a schimbat locul și, din fața lor, a început să meargă în spatele lor.
20. El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos întro parte și luminos în cealaltă. Astfel, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă întreaga noapte.
21. Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat.
22. Israeliții au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.
23. Egiptenii i-au urmărit și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mare.
24. Spre dimineață Domnul s-a uitat din stâlpul de foc și din nor la oștirea egiptenilor și a adus învălmășeală în rândul acestora.
25. A făcut ca roțile de la carele lor să cadă, astfel că egiptenii au început să le mânuiască cu greutate. Ei au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul se luptă pentru ei împotriva Egiptului!“
26. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“
27. Moise și-a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei deplină. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i-a năpustit pe aceștia în mijlocul mării;
28. apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraon, care venise după israeliți în mijlocul mării; nici unul n-a rămas în viață.