5. Când Domnul vă va duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a hiviților și a iebusiților, țară pe care El a jurat părinților voștri că v-o va da – o țară în care curge lapte și miere – să țineți această sărbătoare în luna aceasta.
6. Șapte zile să mâncați azime, iar în a șaptea zi să țineți o sărbătoare în cinstea Domnului.
7. Timp de șapte zile să mâncați azime; să nu se găsească la voi pâine dospită și nici un fel de aluat să nu fie văzut pe teritoriul vostru.
8. Fiecare să spună copilului său în ziua aceea: «Aceasta este o aducere-aminte a ceea ce a făcut DOMNUL pentru mine când am ieșit din Egipt.»
9. Să fie pentru voi ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte pe frunte, pentru ca Legea Domnului să fie pe buzele voastre; căci, cu mâna Lui puternică, v-a scos Domnul din Egipt.
10. Să țineți această poruncă la vremea ei, în fiecare an.
11. Când Domnul vă va duce în țara canaaniților, așa cum a jurat părinților voștri, și are să v-o dea vouă,
12. să puneți deoparte pentru Domnul pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecelui. Toți întâii născuți dintre vitele voastre să fie ai Domnului și anume fiecare mascul.
13. Dar orice întâi născut al măgăriței să-l răscumpărați cu o oaie; dacă nu-l răscumpărați, să-i frângeți gâtul. De asemenea, să răscumpărați pe fiecare întâi născut dintre copiii voștri.
14. Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă aceasta?», să le răspundeți: « Domnul , cu mâna Lui puternică, ne-a scos din Egipt, din casa sclaviei.
15. Când Faraon s-a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, Domnul le-a luat viața tuturor întâilor născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfim Domnului primul rod al pântecelui fiecărui animal și răscumpărăm pe întâii născuți dintre copiii noștri.
16. Faptul că Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui puternică, este pentru noi ca un semn pe mână și ca un semn pe frunte.»“