5. Cei vii știu măcar că vor muri, pe când cei morți nu mai știu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până și pomenirea le este dată uitării,
6. la fel cum și dragostea lor, ura lor și gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.
7. Mănâncă-ți cu bucurie pâinea și bea-ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți-a acceptat Dumnezeu lucrările.
8. Hainele să-ți fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap.
9. Petrece-ți viața cea trecătoare împreună cu soția pe care o iubești, atâtea zile câte ți-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viață, aceasta-ți este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.
10. Tot ceea ce mâna ta găsește să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuință, cunoștință și înțelepciune nu există în Locuința Morților, acolo unde vei merge și tu de altfel.
11. Apoi m-am întors și am văzut că, sub soare, nu cei sprinteni câștigă alergarea și nu cei puternici câștigă războiul; nu cei înțelepți au parte de pâine, nu cei iscusiți își însușesc bogății și nu cei cunoscători au parte de bunăvoință, ci toate țin de vreme și de împrejurări.
12. Omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul morții: la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare și precum sunt prinse păsările în laț, tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.
13. Iată ce lucru înțelept am văzut sub soare și mi s-a părut de mare preț.
14. Exista o cetate mică, cu puțini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o și a ridicat împotriva ei mari întărituri.
15. În ea s-a aflat însă un înțelept sărac, care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a mai adus aminte apoi de săracul acela.