1. „Cine este ca cel înțelept? Cine cunoaște interpretarea lucrurilor? Înțelepciunea dă strălucire feței omului și-i schimbă asprimea feței.
2. Ascultă porunca regelui, îți zic, din pricina jurământului încheiat cu Dumnezeu.
3. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu căuta să susții un lucru rău, căci el face tot ce-i place!
4. Din moment ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: «Ce faci?».
5. Pe cel ce-i păzește porunca, nu-l va atinge nici un rău, iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
6. căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată, deși nenorocirea omului este mare peste el;
7. într-adevăr el nu știe ce se va întâmpla, căci nimeni nu-i poate face cunoscut lucrul acesta.
8. La fel cum nimeni nu are putere asupra vântului, ca să-l poată închide, tot așa nimeni nu are putere asupra zilei morții. Și după cum nimeni nu este scuzat în vreme de război, tot așa nici răutatea nu-i va lăsa să scape pe cei ce o practică.
9. Am văzut toate aceste lucruri și am încercat să înțeleg toate lucrările care se fac sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și-i poate face rău.
10. Apoi i-am văzut pe cei răi îngropați – ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!
11. Când sentința împotriva faptei rele nu se împlinește repede, inima muritorilor se umple de planuri ca să facă rău.
12. Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu însă știu că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine.
13. Totuși cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14. Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi-am zis: «Și aceasta este o deșertăciune!»
15. Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure, iar bucuria îl va însoți în osteneala sa în toate zilele vieții sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare.
16. M-am dedicat cunoașterii înțelepciunii și priceperii tuturor lucrărilor care se fac pe pământ, căci omul nu își odihnește ochii nici ziua, nici noaptea.
17. Am înțeles că toate lucrările lui Dumnezeu, toate lucrările care se fac sub soare, nu pot fi pricepute de om. Chiar dacă omul se străduiește să le cerceteze, nu va găsi răspuns și, chiar dacă înțeleptul pretinde că deține cunoașterea, el nu poate să priceapă.“