16. Și următorul lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta?! S-a ostenit în zadar!
17. Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.
18. Iată ce am înțeles eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puținelor zile ale vieții sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa.
19. De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.
20. Căci el nu se gândește prea mult la cât de trecătoare îi este viața, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“