11. Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le mănâncă și ce câștig mai are proprietarul lor, decât doar că le vede cu ochii lui?
12. Dulce este somnul pentru cel ce a muncit, fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult, însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea pentru odihnă.
13. Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare: am văzut bogăție strânsă pentru proprietarul ei, dar înspre răul său,
14. bogăție pierdută printr-un negoț nereușit; astfel fiul care i s-a născut nu mai rămâne cu nimic.
15. Gol a ieșit din pântecele mamei sale și tot astfel s-a și întors, plecând precum a venit. Nimic nu a luat din osteneala lui, din tot ce-i aparținuse!
16. Și următorul lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta?! S-a ostenit în zadar!
17. Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.
18. Iată ce am înțeles eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puținelor zile ale vieții sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa.
19. De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.
20. Căci el nu se gândește prea mult la cât de trecătoare îi este viața, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“