1. „Pentru toate există o vreme, și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2. un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
3. un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4. un timp pentru a jeli și un timp pentru a râde; un timp pentru a boci și un timp pentru a dansa;
5. un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6. un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7. un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8. un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace.
9. Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui?
10. Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.
11. El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
12. Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață.
13. În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.
14. Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15. Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.
16. Am mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiției trona răutatea, iar pe scaunul dreptății trona nedreptatea.
17. Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru și pentru orice faptă.»
18. Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i privește pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.
19. Căci soarta omului și soarta animalului sunt una și aceeași: cum moare unul, moare și celălalt. Amândoi au aceeași suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus față de animal. Totul este deșertăciune!
20. Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână.
21. Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?
22. Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“