14. Lasă-Mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar din tine am să fac un neam puternic și mai numeros decât ei.»
15. Eu m-am întors și am coborât de pe munte. Muntele ardea ca un foc, iar cele două Table ale Legământului erau în mâinile mele.
16. Când m-am uitat, am văzut că păcătuiserăți împotriva Domnului , Dumnezeul vostru, făcându-vă ca idol un vițel. Repede v-ați abătut de la calea pe care v-o poruncise Domnul!
17. Atunci am luat cele două table și le-am aruncat din mâini, spărgându-le înaintea ochilor voștri.
18. M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Nu am mâncat pâine și nici nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor pe care le-ați săvârșit. Astfel ați făcut ce este rău înaintea Domnului și I-ați provocat mânia.
19. La vederea mâniei și furiei Domnului m-am înspăimântat, fiindcă era plin de mânie împotriva voastră până acolo, încât să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta.
20. De asemenea, Domnul a fost foarte supărat și pe Aaron, încât a dorit să-l omoare, dar m-am rugat atunci și pentru el.
21. Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, și l-am ars în foc. L-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut cenușă și am aruncat cenușa în pârâul care curgea din munte.
22. Apoi, la Tabera, la Masa și la Chibrot-Hataava ați provocat iarăși mânia Domnului.
23. Iar când v-a trimis Domnul de la Kadeș-Barnea, zicându-vă: «Duceți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-am dat-o!», v-ați împotrivit din nou poruncii Lui. Nu v-ați încrezut în El și nu ați ascultat de glasul Lui.
24. V-ați împotrivit Domnului de când vă cunosc.
25. M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
26. M-am rugat Domnului și I-am zis: «Stăpâne Doamne , nu distruge poporul Tău, moștenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare și ai scos-o din Egipt cu mână tare.
27. Adu-Ți aminte de slujitorii Tăi, Avraam, Isaac și Iacov. Nu privi la încăpățânarea acestui popor, nici la răutatea și păcatul lui,
28. ca nu cumva în țara din care ne-ai scos să se spună: ‘Pentru că Domnul nu avea putere să-i ducă în țara pe care le-a promis-o și pentru că îi ura, de aceea i-a scos din Egipt, ca să-i omoare în pustie.’
29. Totuși ei sunt poporul Tău, moștenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins.»