22. Acestea sunt poruncile pe care Domnul le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori și negură deasă și nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră și mi le-a dat mie.
23. Când ați auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, căpeteniile semințiilor voastre și cei din sfatul bătrânilor s-au apropiat de mine
24. și mi-au zis: «Iată că Domnul , Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și măreția Sa și noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului și el a rămas în viață.
25. Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui și ne va omorî dacă vom continua să ascultăm glasul Domnului , Dumnezeul nostru.
26. Cine este omul care să fi auzit, ca și noi, glasul Dumnezeului celui Viu, vorbind din mijlocul focului și să trăiască?
27. Apropie-te tu și ascultă tot ceea ce Domnul , Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui și nouă tot ceea ce El îți va zice, iar noi vom asculta și vom împlini.»