21. Să nu o poftești pe soția semenului tău; să nu poftești casa semenului tău, pământul lui, sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău.»
22. Acestea sunt poruncile pe care Domnul le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori și negură deasă și nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră și mi le-a dat mie.
23. Când ați auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, căpeteniile semințiilor voastre și cei din sfatul bătrânilor s-au apropiat de mine
24. și mi-au zis: «Iată că Domnul , Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și măreția Sa și noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului și el a rămas în viață.
25. Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui și ne va omorî dacă vom continua să ascultăm glasul Domnului , Dumnezeul nostru.
26. Cine este omul care să fi auzit, ca și noi, glasul Dumnezeului celui Viu, vorbind din mijlocul focului și să trăiască?
27. Apropie-te tu și ascultă tot ceea ce Domnul , Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui și nouă tot ceea ce El îți va zice, iar noi vom asculta și vom împlini.»