1. Când veți merge la război împotriva dușmanilor voștri și veți vedea cai și care și o oștire mai numeroasă decât a voastră, să nu vă temeți de ei, pentru că Domnul , Dumnezeul vostru, Care v-a scos din țara Egiptului, va fi cu voi.
2. Când se va apropia momentul începerii războiului, să vină preotul și să vorbească poporului
3. astfel: «Ascultă, Israele! Astăzi porniți la război împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântați și să nu tremurați înaintea lor,
4. fiindcă Domnul , Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri și să vă dea izbândă!»
5. Dregătorii să vorbească astfel către popor: «Cine și-a construit o casă nouă și nu a locuit încă în ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu moară în luptă și să locuiască alt om în ea.
6. Cine a plantat o vie și nu s-a bucurat încă de ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie ucis în luptă și un alt om să se bucure de ea.
7. Cine s-a logodit cu o femeie și nu s-a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie omorât în luptă și un altul să se căsătorească cu ea.»
8. După aceea, dregătorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab la inimă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima celor din poporul lui.»
9. După ce dregătorii au terminat de vorbit poporului, să numească conducători în fruntea oștirii.
10. Când vă veți apropia de o cetate, ca să luptați împotriva ei, s-o îndemnați la pace.
11. Dacă vă vor accepta pacea și vă vor deschide porțile, atunci tot poporul care se află în ea va trebui să presteze pentru voi muncă forțată și să vă slujească.
12. Dacă nu vor dori să facă pace cu voi, ci vor dori să se lupte împotriva voastră, atunci să asediați cetatea.
13. Când Domnul , Dumnezeul vostru, v-o va da în mâini, să treceți prin ascuțișul sabiei pe toți bărbații din ea.
14. Dar femeile, copiii, animalele și tot ceea ce există în cetate să le luați ca pradă, apoi să mâncați prada luată de la dușmanii voștri, pe care Domnul , Dumnezeul vostru, v-a dat-o.
15. Așa să faceți cu toate cetățile care sunt la distanță mare de voi și care nu aparțin neamurilor din apropierea voastră.
16. Dar în cetățile acestor neamuri, pe care Domnul , Dumnezeul vostru, vi le dă ca moștenire, să nu lăsați nimic în viață.
17. Să-i nimiciți cu totul pe hitiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți, după cum v-a poruncit Domnul , Dumnezeul vostru,
18. ca nu cumva să vă învețe și pe voi să faceți toate urâciunile pe care ei le fac pentru zeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului , Dumnezeul vostru.
19. Când veți asedia o cetate timp de mai multe zile, fiind în război cu ea pentru a o cuceri, să nu distrugeți pomii fructiferi, tăindu-i cu securea. Să mâncați din ei și să nu-i tăiați, căci pomul de pe pământ nu este un om ca să-l asediați.
20. Doar copacii care nu fac roade bune de mâncat vor putea fi distruși sau tăiați, ca să puteți construi fortificații împotriva cetății care este în război cu voi, până va fi cucerită.