4. Aceasta este porunca privitoare la ucigașul care se va refugia acolo ca să trăiască, atunci când îl va omorî fără voie pe semenul său, fără să-i fi fost dușman mai dinainte.
5. De exemplu, dacă un om se va duce la pădure împreună cu semenul lui ca să taie lemne și, ridicând securea cu mâna pentru a tăia lemnul, i se va desprinde fierul securii din mâner și-l va lovi pe semenul său omorându-l, el va trebui să se refugieze într-una din cetățile acestea ca să-și salveze viața.
6. Altfel, s-ar putea ca atunci când îl va urmări pe ucigaș, răzbunătorul sângelui, cuprins de mânie, să-l ajungă din urmă deoarece distanța va fi prea mare și să-l omoare pe cel ce nu era vinovat de moarte, pentru că nu-l dușmănise mai dinainte pe semenul său.
7. De aceea v-am poruncit să alegeți trei cetăți.
8. Când Domnul , Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, așa cum a promis strămoșilor voștri și vă va da toată țara, pe care le-a promis-o lor
9. (doar dacă veți fi păzit și împlinit toate poruncile acestea, pe care eu vi le poruncesc astăzi, iubindu-L pe Domnul , Dumnezeul vostru, și umblând întotdeauna pe căile Lui), atunci să adăugați încă trei cetăți la acestea trei,
10. ca să nu fie vărsare de sânge nevinovat în țara pe care Domnul , Dumnezeul vostru, v-o dă ca moștenire și astfel să fiți vinovați de acest sânge.
11. Dar dacă un om s-a refugiat într-una din aceste cetăți după ce, din ură, și-a pândit semenul, s-a aruncat asupra lui și l-a lovit de moarte,
12. atunci sfatul bătrânilor din cetatea lui să trimită să-l prindă și să-l dea în mâna răzbunătorului de sânge ca să moară.
13. Să nu vă fie milă de el, ci să ștergeți astfel vina pentru sângele celui nevinovat din Israel ca să vă meargă bine.
14. Să nu muți hotarul semenului tău, stabilit de înaintași în moștenirea ta, în țara pe care Domnul , Dumnezeul tău, ți-o dă în stăpânire.
15. Un singur martor nu va fi de ajuns pentru a învinui un om sau pentru a-l dovedi vinovat de vreo nelegiuire sau de vreun păcat. Orice vorbă trebuie să fie susținută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.
16. Dacă un martor mincinos se va ridica împotriva unui om ca să-l acuze de vreun păcat,
17. cei doi oameni, care se ceartă între ei, vor trebui să se înfățișeze înaintea Domnului , înaintea preoților și a judecătorilor care vor fi în slujbă în zilele acelea.
18. Judecătorii să cerceteze cu atenție, iar, dacă martorul se dovedește mincinos și că a depus o mărturie falsă împotriva fratelui său,