1. Darius a găsit cu cale să numească peste împărăția sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția,
2. iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era și Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă.
3. Daniel însă era mai distins decât toți supraveghetorii și satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăția.
4. Atunci supraveghetorii și satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar nu au putut să găsească nici o pricină și nici o greșeală, deoarece era om de încredere și nu se putea găsi în el vreo neglijență sau vreo greșeală.
5. Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privința Legii Dumnezeului său!“
6. Atunci supraveghetorii și satrapii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius!
7. Toți supraveghetorii împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ție, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.