1. În al treilea an de domnie al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și vestește un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu-i printr-o viziune.
2. În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni.
3. Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.
4. În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru.
5. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in și încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz.
6. Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, mâinile și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7. Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbații care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde.
8. Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feței mi s-a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă.
9. Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat cu fața la pământ.