20. Ce ar putea să-Ți mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne , îl cunoști pe robul Tău.
21. Datorită cuvântului Tău și a inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe, descoperindu-le apoi robului Tău.
22. Cât de măreț ești Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt dumnezeu în afară de Tine.
23. Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Și facă un nume? Tu ai făcut lucrări mărețe și înfricoșătoare pentru țara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ți l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe zeii lor.
24. Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne , ai devenit Dumnezeul lor.
25. Și acum, Doamne , Dumnezeule, întărește pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău și la Casa lui și fă precum ai zis.
26. Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oștirilor este Dumnezeu peste Israel, iar Casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta!
27. Tu, Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ți facă această rugăciune.