14. Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui îl voi mustra cu o nuia omenească și cu lovituri date de oameni,
15. dar nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, așa cum am îndepărtat-o de la Saul, pe care l-am înlăturat dinaintea ta.
16. Ci Casa ta și regatul tău vor dăinui veșnic înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.’»“
17. Natan l-a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
18. Regele David a intrat și s-a așezat înaintea Domnului , spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne , și cine este Casa mea, de m-ai adus până aici?
19. Și ca și cum ar fi prea puțin pentru Tine, Stăpâne Doamne , ai vorbit pe deasupra și despre viitorul Casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul, Stăpâne Doamne?
20. Ce ar putea să-Ți mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne , îl cunoști pe robul Tău.
21. Datorită cuvântului Tău și a inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe, descoperindu-le apoi robului Tău.
22. Cât de măreț ești Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt dumnezeu în afară de Tine.
23. Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Și facă un nume? Tu ai făcut lucrări mărețe și înfricoșătoare pentru țara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ți l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe zeii lor.
24. Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne , ai devenit Dumnezeul lor.
25. Și acum, Doamne , Dumnezeule, întărește pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău și la Casa lui și fă precum ai zis.