1. Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David: Rostirea lui David, fiul lui Ișai, rostirea omului înălțat de Dumnezeu, unsul Dumnezeului lui Iacov și cântărețul plăcut al lui Israel:
2. „Duhul Domnului vorbește prin mine și Cuvântul Lui este pe limba mea.
3. Dumnezeul lui Israel a vorbit, Stânca lui Israel mi-a zis: «Cel care-i cârmuiește pe oameni cu dreptate, stăpânind cu frică de Dumnezeu,
4. este ca lumina dimineții, atunci când răsare soarele într-o dimineață senină; el seamănă cu razele soarelui după ploaie, care fac să crească iarba din pământ».
5. Nu este așa Casa mea față de Dumnezeu? Căci El a încheiat cu mine un legământ veșnic, bine întocmit în toate privințele și bine păzit. Nu va face El să răsară din acesta tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6. Nelegiuiții însă sunt toți ca niște spini buni de aruncat, pe care nu poți să-i iei cu mâna.
7. Oricine îi atinge folosește o unealtă de fier sau mânerul unei sulițe și-i arde pe loc.
8. Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ioșeb-Bașebet, un tahchemonit, era căpetenia celor trei. El și-a ridicat sulița împotriva a opt sute de dușmani pe care i-a ucis într-o singură împrejurare.
9. Următorul era Elazar, fiul lui Dodo, urmașul lui Ahohi. Și el a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, au ținut piept filistenilor adunați la Pas-Damim pentru război. Atunci israeliții băteau în retragere,
10. însă el a rămas pe loc și a ucis la filisteni până când i-a obosit mâna și i-a rămas înțepenită pe sabie. Domnul a dat o mare biruință în ziua aceea. Oștirea s-a întors la Elazar numai ca să ia prada.
11. Un alt viteaz a fost Șama, fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se strânseseră la Lehi, unde se afla un ogor plin cu linte. Oștirea fugise dinaintea filistenilor,