1. Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul și Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniți.“
2. Regele i-a chemat pe ghivoniți ca să le vorbească. (Ghivoniții nu erau israeliți; ei erau o rămășiță a amoriților. Israeliții le-au jurat că-i vor cruța, însă Saul, în râvna lui pentru Israel și Iuda, a încercat să-i nimicească).
3. David i-a întrebat pe ghivoniți: – Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea Domnului?
4. – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa, i-au răspuns ghivoniții. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel. – Voi face ceea ce-mi cereți, le-a zis regele.
5. Atunci ei i-au zis regelui: – Fiindcă omul acesta ne-a distrus și-și pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel,
6. să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului , în Ghiva lui Saul, alesul Domnului . – Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.
7. Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el și Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul.
8. I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Rițpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul,