5. Ioab a intrat în palat la rege și i-a zis: „Tu astăzi acoperi de rușine fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care ți-au salvat viața ție, fiilor, fiicelor, soțiilor și țiitoarelor tale.
6. Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii și războinicii nu înseamnă nimic. Înțeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți am fi morți, tu ai fi mai mulțumit.
7. Așadar, ridică-te, ieși afară și vorbește pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îți jur pe Domnul că toți te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe și până astăzi.
8. Regele s-a dus la poartă și a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Și tot poporul a venit înaintea regelui. Între timp, israeliții fugiseră cu toții la corturile lor.
9. În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, izgonit de Absalom.
10. Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?“
11. Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toți israeliții, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să-l aduceți pe rege înapoi acasă?
12. Voi sunteți din aceeași seminție cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să-l aduceți acasă pe rege?»“
13. Iar lui Amasa să-i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oștirii, în locul lui Ioab.“
14. Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“
15. Regele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege și a-l trece Iordanul.
16. Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David.
17. O mie de bărbați din Beniamin îl însoțeau. Alături de ei se afla și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui și douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele.
18. El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui și
19. i-a zis: – Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu-și aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta.
20. Slujitorul tău recunoaște că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.
21. Abișai, fiul Țeruiei, a zis: – Nu trebuie oare ca Șimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?