34. – Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.
35. Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele?
36. Slujitorul tău îl va însoți pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanță. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată?
37. Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el și să se poarte față de el cum va crede de cuviință.
38. – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine și mă voi purta cu el așa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îți voi dărui.
39. Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut și regele. Acesta l-a sărutat și l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă.
40. Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oștire a lui Iuda și jumătate din oștirea lui Israel îl însoțeau.
41. Toți bărbații lui Israel au venit însă la rege și i-au zis: – De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au furat și l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?
42. Bărbații lui Iuda le-au dat bărbaților lui Israel următorul răspuns: – Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?
43. Bărbații lui Israel le-au zis bărbaților lui Iuda: – Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi. Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.