33. Regele i-a zis lui Barzilai: – Vino cu mine la Ierusalim și eu voi îngriji de tine.
34. – Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.
35. Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele?
36. Slujitorul tău îl va însoți pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanță. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată?
37. Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el și să se poarte față de el cum va crede de cuviință.
38. – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine și mă voi purta cu el așa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îți voi dărui.
39. Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut și regele. Acesta l-a sărutat și l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă.