25. Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat: – Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?
26. – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboșet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înșeua un măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat.
27. L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviință.
28. Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?
29. – Ce mai vorbești atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu și Țiba veți împărți pământul.
30. – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboșet.
31. Ghiladitul Barzilai a venit și el din Roghelim și l-a însoțit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-și vadă de drum.
32. Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – și, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim.
33. Regele i-a zis lui Barzilai: – Vino cu mine la Ierusalim și eu voi îngriji de tine.
34. – Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.