1. Ioab a fost înștiințat că David plânge și-l jelește pe Absalom.
2. Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruință, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele își jelește fiul.
3. În aceeași zi, oștirea a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.
4. Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
5. Ioab a intrat în palat la rege și i-a zis: „Tu astăzi acoperi de rușine fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care ți-au salvat viața ție, fiilor, fiicelor, soțiilor și țiitoarelor tale.
6. Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii și războinicii nu înseamnă nimic. Înțeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți am fi morți, tu ai fi mai mulțumit.