16. Ioab a suflat apoi din corn și oștirea s-a întors de la urmărirea israeliților, chemată fiind de Ioab.
17. L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, și au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliții au fugit fiecare acasă.
18. Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume și, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numește „Monumentul lui Absalom“.
19. Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis lui Ioab: – Lasă-mă să alerg și să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna dușmanilor săi.
20. – Nu tu vei duce veștile astăzi! Tu vei duce altă dată veștile; astăzi însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.
21. Apoi i-a poruncit unui cușit: – Du-te și vestește-i regelui ce ai văzut. Cușitul s-a închinat înaintea lui Ioab și a luat-o la fugă.