1. După toate acestea, Absalom și-a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
2. Se trezea dis-de-dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema și-l întreba de unde este, iar acesta îi spunea seminția din care face parte.
3. Atunci Absalom îi zicea: „Tu ai dreptate în această neînțelegere, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“
4. Apoi adăuga: „Dacă m-ar pune pe mine judecător în țară! Atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine și eu i-aș face dreptate!“
5. Se mai întâmpla că oricine se apropia de el să i se închine, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și-l săruta.
6. Așa se purta Absalom față de toți israeliții care veneau la rege pentru a le fi judecate pricinile. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.
7. După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui: – Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului
8. căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, slujitorul tău a făcut un jurământ spunând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi, la Ierusalim, Îi voi slujiDomnului!“
9. – Mergi în pace, i-a răspuns regele. Atunci Absalom a plecat îndată la Hebron.
10. De acolo Absalom a trimis mesageri la toate semințiile lui Israel să le spună: „Atunci când veți auzi sunetul cornului, să ziceți: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“
11. Două sute de oameni din Ierusalim îl însoțeau pe Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei îl însoțeau fără să bănuiască nimic.
12. În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și tot mai mulți din popor treceau de partea lui Absalom.
13. Cineva a venit și i-a zis lui David: – Israeliții au trecut de partea lui Absalom.
14. Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi: – Să fugim repede! Altfel nu vom scăpa de Absalom! Să plecăm în grabă ca nu cumva să fie mai iute decât noi și să ne ajungă. Pentru că astfel va aduce nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.
15. – Slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va hotărî stăpânul nostru, regele, i-au răspuns slujitorii.
16. Astfel, regele a plecat urmat fiind de întreaga sa familie; a lăsat totuși zece țiitoare ca să îngrijească de palat.