1. După toate acestea, Absalom și-a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
2. Se trezea dis-de-dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema și-l întreba de unde este, iar acesta îi spunea seminția din care face parte.
3. Atunci Absalom îi zicea: „Tu ai dreptate în această neînțelegere, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“
4. Apoi adăuga: „Dacă m-ar pune pe mine judecător în țară! Atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine și eu i-aș face dreptate!“
5. Se mai întâmpla că oricine se apropia de el să i se închine, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și-l săruta.
6. Așa se purta Absalom față de toți israeliții care veneau la rege pentru a le fi judecate pricinile. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.
7. După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui: – Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului
8. căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, slujitorul tău a făcut un jurământ spunând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi, la Ierusalim, Îi voi slujiDomnului!“
9. – Mergi în pace, i-a răspuns regele. Atunci Absalom a plecat îndată la Hebron.
10. De acolo Absalom a trimis mesageri la toate semințiile lui Israel să le spună: „Atunci când veți auzi sunetul cornului, să ziceți: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“
11. Două sute de oameni din Ierusalim îl însoțeau pe Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei îl însoțeau fără să bănuiască nimic.