18. În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Când copilul trăia încă, îi vorbeam, dar el nu ne asculta. Cum să îndrăznim să-i spunem că a murit copilul? Și-ar face mai mult rău.“
19. David a observat că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul. El i-a întrebat: – A murit copilul? – Da, a murit, i-au răspuns ei.
20. Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului și s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.
21. Slujitorii săi l-au întrebat: – Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci?
22. David le-a răspuns: – Când trăia copilul posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate Domnul îmi va arăta îndurare și copilul va trăi.“