13. David i-a zis lui Natan: – Am păcătuit împotriva Domnului. – Domnul ți-a iertat păcatul, i-a răspuns Natan, și nu vei muri.
14. Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut pe dușmanii Domnului să-L disprețuiască, copilul care ți s-a născut va muri.
15. Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soția lui Urie lui David și s-a îmbolnăvit grav.
16. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit, apoi a intrat în palat și a stat culcat la pământ toată noaptea.
17. Sfetnicii palatului lui au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit și nici n-a vrut să mănânce cu ei.
18. În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Când copilul trăia încă, îi vorbeam, dar el nu ne asculta. Cum să îndrăznim să-i spunem că a murit copilul? Și-ar face mai mult rău.“
19. David a observat că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul. El i-a întrebat: – A murit copilul? – Da, a murit, i-au răspuns ei.
20. Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului și s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.
21. Slujitorii săi l-au întrebat: – Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci?
22. David le-a răspuns: – Când trăia copilul posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate Domnul îmi va arăta îndurare și copilul va trăi.“