5. – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veștile.
6. – S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
7. Când Saul s-a uitat în urmă și m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns: – Iată-mă!
8. – Cine ești? m-a întrebat el. – Sunt amalekit, i-am răspuns eu.
9. Atunci el mi-a zis: – Apropie-te de mine și ucide-mă pentru că sunt în agonia morții, cu toate că sunt încă în viață.
10. Așadar, m-am apropiat de el și l-am ucis deoarece știam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le-am adus aici, stăpânului meu.
11. Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru.
12. Au bocit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oștirea Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie.
13. Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veștile: – De unde ești? – Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.
14. Atunci David i-a zis: – Cum de nu ți-a fost frică să-ți ridici mâna și să ucizi pe unsul Domnului?