18. În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului , zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“ Și Domnul i-a lovit cu orbire așa cum a cerut Elisei.
19. Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.“ Și el i-a dus în Samaria.
20. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „ Doamne , deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Și Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21. Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22. Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
23. Atunci regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
24. După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, și-a adunat întreaga oștire, a înaintat și a asediat Samaria.
25. Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel– cinci șecheli.
26. Și în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!
27. Dar el i-a zis: Dacă nu te salvează Domnul , cu ce te-aș putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
28. Apoi regele a continuat: Ce problemă ai? Ea a răspuns: Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“