14. Regele a trimis acolo cai, care și o oștire puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.
15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineață, s-a ridicat, a ieșit afară și a văzut o oaste cu cai și care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors și i-a zis: Ah, stăpâne, ce vom face?
16. Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.
17. Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne , deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului și el a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei.
18. În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului , zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“ Și Domnul i-a lovit cu orbire așa cum a cerut Elisei.
19. Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.“ Și el i-a dus în Samaria.
20. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „ Doamne , deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Și Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21. Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22. Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
23. Atunci regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
24. După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, și-a adunat întreaga oștire, a înaintat și a asediat Samaria.
25. Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel– cinci șecheli.
26. Și în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!
27. Dar el i-a zis: Dacă nu te salvează Domnul , cu ce te-aș putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
28. Apoi regele a continuat: Ce problemă ai? Ea a răspuns: Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“
29. Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
30. Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat și au văzut că pe trup avea un sac.
31. El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Șafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“
32. Elisei ședea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți-l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“