11. Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?
12. Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns: Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rostești chiar și în odaia ta de dormit.
13. Și regele a zis: Duceți-vă și cercetați unde este, apoi voi trimite să-l prindă. Când s-au întors i-au zis: Este la Dotan.
14. Regele a trimis acolo cai, care și o oștire puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.
15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineață, s-a ridicat, a ieșit afară și a văzut o oaste cu cai și care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors și i-a zis: Ah, stăpâne, ce vom face?
16. Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.
17. Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne , deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului și el a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei.
18. În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului , zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“ Și Domnul i-a lovit cu orbire așa cum a cerut Elisei.
19. Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.“ Și el i-a dus în Samaria.
20. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „ Doamne , deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Și Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21. Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22. Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
23. Atunci regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
24. După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, și-a adunat întreaga oștire, a înaintat și a asediat Samaria.
25. Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel– cinci șecheli.
26. Și în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!
27. Dar el i-a zis: Dacă nu te salvează Domnul , cu ce te-aș putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
28. Apoi regele a continuat: Ce problemă ai? Ea a răspuns: Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“
29. Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
30. Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat și au văzut că pe trup avea un sac.