16. La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu, a zis Elisei. Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!
17. Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei.
18. Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,
19. i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“
20. După ce slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.
21. Ea s-a ridicat și a așezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.
22. L-a chemat pe soțul său și i-a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.
23. Dar el a întrebat-o: De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: Fii pe pace!
24. Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“
25. Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Privește! Aceasta-i șunamita!
26. Aleargă dar ca să-i ieși în întâmpinare și întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“
27. După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.“
28. Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu mă amăgești?“
29. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața copilului.“
30. Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat și a urmat-o.
31. Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiețelului, dar el n-a scos nici un sunet și n-a dat nici un semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiețelul nu s-a trezit!“
32. Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiețelul era așezat mort în patul lui.