13. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oștirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“
14. Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei. Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soțul ei este bătrân.
15. Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.
16. La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu, a zis Elisei. Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!
17. Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei.
18. Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,
19. i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“
20. După ce slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.
21. Ea s-a ridicat și a așezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.
22. L-a chemat pe soțul său și i-a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.
23. Dar el a întrebat-o: De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: Fii pe pace!
24. Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“
25. Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Privește! Aceasta-i șunamita!