9. Regele Israelului, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n-a mai fost apă pentru oștire și animale.
10. Atunci regele Israelului a zis: Ah! Domnul i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?
11. Dar Iehoșafat a zis: Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul? Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns: Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie.
12. Iehoșafat a zis: Cuvântul Domnului este cu el! Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului s-au dus la el.
13. Elisei i-a zis regelui lui Israel: Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale! Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.
14. Elisei a zis: Viu este Domnul Oștirilor, al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aș băga în seamă și nici nu m-aș uita la tine.
15. Acum aduceți-mi un cântăreț cu o harfă. În timp ce cântărețul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei
16. și el a zis: „Așa vorbește Domnul : «Faceți în această vale groapă lângă groapă,
17. pentru că – așa vorbește Domnul – deși nu veți vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre.
18. Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul , astfel că El va da și pe Moab în mâinile voastre.
19. Voi veți nimici toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți strica cu pietre fiecare ogor bun.»“
20. În dimineața următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s-a umplut de apă.
21. Atunci toți moabiții, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la hotar.
22. Când s-au trezit dis-de-dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele.