19. Voi veți nimici toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți strica cu pietre fiecare ogor bun.»“
20. În dimineața următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s-a umplut de apă.
21. Atunci toți moabiții, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la hotar.
22. Când s-au trezit dis-de-dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele.
23. „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s-au luptat între ei și s-au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“
24. Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s-au ridicat și i-au bătut pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și i-au ucis pe moabiți.
25. Le-au distrus cetățile și toți bărbații au aruncat pietre în toate ogoarele, umplându-le astfel cu pietre. Au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurilecetății Chir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat-o și au cucerit-o.
26. Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-și croiască drum până la regele Edomului, dar n-au putut.
27. Atunci a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui și l-a adus ca ardere de tot pe zidul cetății. O mare indignare l-a cuprins pe Israel. Drept urmare Israel s-a retras din Moab, întorcându-se acasă.