9. Deși preoții înălțimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime printre rudeniile lor.
10. Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiților, pentru ca nimeni să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moleh.
11. El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12. Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo și le-a aruncat molozul în uedul Chidron.
13. Regele a pângărit înălțimile care erau în fața Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării, pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret , urâciunea sidonienilor, pentru Chemoș , urâciunea Moabului, și pentru Milcom , urâciunea amoniților.
14. A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele și a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15. El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, prefăcând-o în cenușă, cât și stâlpului Așerei.
16. Când Iosia a privit în jur și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului , rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.
17. La un moment dat el a întrebat: Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd? Oamenii cetății i-au răspuns: Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.