7. Iată, voi pune în el un duh și astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui; și voi face să cadă ucis de sabie chiar în țara lui.“
8. Când Rab-Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9. După aceea, când împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș, a pornit la luptă împotriva lui, a trimis din nou soli la Ezechia, zicând:
10. „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ți că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11. Cu siguranță ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Și tu să fii oare salvat?
12. Și-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar?
13. Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvayim, al cetății Hena sau al cetății Iva?»“
14. Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului.
15. Ezechia s-a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne , Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul!
16. Doamne , pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne , deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
17. Doamne , este adevărat că împărații Asiriei au pustiit aceste neamuri și țările lor
18. și că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră.
19. Acum, Doamne , Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că Tu, Doamne , ești singurul Dumnezeu!“
20. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: «Ți-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
21. Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi!
22. Știi pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Știi împotriva Cui ți-ai ridicat glasul? Știi împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel!
23. Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri și la pădurea cea mai deasă.
24. Am săpat fântâni și am băut ape străine și cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’
25. N-ai auzit? Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă, din zile străvechi, le-am plănuit; acum însă le-am îngăduit să se împlinească, anume ca tu să prefaci cetățile fortificate în mormane de dărâmături.
26. Locuitorii lor sunt neputincioși, sunt uluiți și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească.