7. Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul , Dumnezeul strămoșilor voștri, și pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți și voi astăzi.
8. Nu vă încăpățânați ca părinții voștri! Împăcați-vă cu Domnul și veniți la Lăcașul pe care l-a sfințit pe vecie! Slujiți Domnului , Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie!
9. Căci dacă vă veți întoarce la Domnul , frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căci Domnul , Dumnezeul vostru, este îndurător și milos și nu-Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“
10. Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și-i batjocoreau.
11. Totuși au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s-au smerit și au venit la Ierusalim.
12. De asemenea, și în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.
13. În luna a doua, o mulțime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare.
14. S-au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le-au aruncat în uedul Chidron.
15. Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paște. Preoții și leviții s-au smerit, s-au sfințit și au adus arderi de tot la Casa Domnului.
16. Ei stăteau la locurile lor, așa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; și preoții stropeau sângele pe care-l luau de la leviți.
17. Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră, leviții au înjunghiat ei înșiși mieii de Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închine ei Domnului.