7. Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul , Dumnezeul strămoșilor voștri, și pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți și voi astăzi.
8. Nu vă încăpățânați ca părinții voștri! Împăcați-vă cu Domnul și veniți la Lăcașul pe care l-a sfințit pe vecie! Slujiți Domnului , Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie!
9. Căci dacă vă veți întoarce la Domnul , frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căci Domnul , Dumnezeul vostru, este îndurător și milos și nu-Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“
10. Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și-i batjocoreau.
11. Totuși au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s-au smerit și au venit la Ierusalim.
12. De asemenea, și în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.
13. În luna a doua, o mulțime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare.
14. S-au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le-au aruncat în uedul Chidron.
15. Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paște. Preoții și leviții s-au smerit, s-au sfințit și au adus arderi de tot la Casa Domnului.