22. Regele Ioaș nu și-a amintit de tot binele pe care i l-a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, și i-a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „ Domnul să vadă și să judece!“
23. Un an mai târziu, oastea Aramului a înaintat împotriva lui Ioaș. Ei au venit în Iuda și la Ierusalim și au nimicit din popor toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis-o în întregime regelui din Damasc.
24. Chiar dacă oastea arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Domnul a dat în mâinile lor oștirea mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceștia Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor. Și astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaș.
25. Când arameii au plecat de la el, ei l-au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada și l-au ucis în patul lui. El a murit și a fost înmormântat în Cetatea lui David. El nu a fost înmormântat însă în mormântul regilor.
26. Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Șimat, și Iehozabad, fiul moabitei Șimrit.
27. Cele privitoare la fiii săi, la multele profeții despre el și la restaurarea Casei lui Dumnezeu sunt scrise în „Relatarea Cărții Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amația.