5. Iehoșafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, la Casa Domnului , înaintea curții celei noi
6. și a zis: „ Doamne , Dumnezeul strămoșilor noștri, oare nu Tu ești Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpânești peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea și tăria și nimeni nu Ți se poate împotrivi!
7. Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău, Israel, și n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminței lui Avraam, prietenul Tău?
8. Ei au locuit în țară și au zidit în ea un Lăcaș pentru Numele Tău, zicând:
9. «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta înaintea acestei Case și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta și dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugăm să ne asculți și să ne izbăvești!»
10. Privește acum la amoniți, la moabiți și la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din țara Egiptului, căci el i-a ocolit și nu i-a nimicit, –
11. privește cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!
12. O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră! Noi nu știm ce să ne facem, dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine!“
13. Toți bărbații din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilașii, cu soțiile și cu fiii lor.
14. Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf.
15. El a zis: „Voi, toți cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, și tu, rege Iehoșafat, ascultați! Așa vorbește Domnul : «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!
16. Mâine, să înaintați împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Țiț și-i veți găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel.
17. Voi nu veți avea de luptat. Opriți-vă, stați și priviți izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine, ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!“
18. Iehoșafat s-a închinat cu fața la pământ. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului , închinându-I-se,
19. iar leviții dintre urmașii lui Chehat și ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.
20. S-au sculat dis-de-dimineață și au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s-a ridicat și a zis: „Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați-mă! Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Încredeți-vă în profeții Lui și veți izbândi!“
21. S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului și-L lăudau cu podoabe sfinte, să iasă înaintea celor înarmați și să zică: „Lăudați pe Domnul! Îndurarea Lui ține pe vecie!“
22. În clipa când au început să cânte și să aducă laudă, Domnul a așezat o ambuscadă împotriva amoniților, moabiților și a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda și aceștia au fost învinși.
23. Amoniții și moabiții s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă și să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alții și s-au nimicit între ei.
24. Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări pustia și s-au uitat înspre mulțimea dedușmani, iată că acolo erau numai leșuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase.
25. Iehoșafat și poporul lui s-au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre leșuri o mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă.