1. Când domnia lui Roboam s-a statornicit și s-a întărit, el a părăsit Legea Domnului și tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.
2. În al cincilea an de domnie a regelui Roboam, Șișak, monarhul Egiptului, a înaintat împotriva Ierusalimului, căci israeliții fuseseră necredincioși Domnului.
3. El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit și din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchiți și cușiți.
4. El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.
5. Atunci profetul Șemaia s-a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Șișak, și le-a zis: – Așa vorbește Domnul : „Voi M-ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesc lăsându-vă în mâna lui Șișak!“
6. Atunci căpeteniile lui Israel și regele s-au smerit și au zis: – Domnul este drept!
7. Când a văzut Domnul că s-au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit din nou lui Șemaia, zicând: „Pentru că s-au smerit, nu-i voi nimici de tot, ci le voi veni curând în ajutor și nu-Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak.
8. Totuși vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a-Mi sluji Mie și a sluji regilor altor țări.“
9. Șișak, monarhul Egiptului, a asediat Ierusalimul și a luat comorile Casei Domnului și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon.
10. În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le-a încredințat căpeteniilor gărzilor, cei care păzeau intrarea palatului regelui.
11. De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului , gărzile veneau și le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.
12. Pentru că s-a smerit, mânia Domnului s-a abătut de la el și nu l-a nimicit de tot. Încă se mai găseau în Iuda unele lucruri bune.
13. Regele Roboam și-a întărit cârmuirea la Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales-o dintre toate semințiile lui Israel ca să-Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita.