1. Era un om cu renume din seminția lui Beniamin, care se numea Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit.
2. Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre israeliți. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți.
3. Într-o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Atunci Chiș i-a zis fiului său Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori și duceți-vă să căutați măgărițele!“
4. Au traversat ținutul muntos al lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, dar tot nu le-au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi.
5. Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i-a zis slujitorului său, care era cu el: – Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie mai degrabă îngrijorat pentru noi decât pentru măgărițe!
6. Dar slujitorul i-a zis: – Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el se adeverește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.
7. Saul i-a răspuns slujitorului său: – Dacă mergem, ce am putea să-i ducem acelui om? Mâncare în saci nu mai este și nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?
8. Slujitorul i-a zis din nou lui Saul: – Uite, am găsit la mine un sfert de șechel de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.
9. Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să-L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător, deoarece cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.
10. Saul i-a răspuns slujitorului său: – Bine ai spus! Hai să mergem! Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu.