10. Oamenii au făcut așa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe vițeii lor i-au închis în țarc.
11. Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau șoarecii de aur și chipurile bubelor lor.
12. Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Șemeș; ele au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetății Bet-Șemeș.
13. Locuitorii din Bet-Șemeș tocmai secerau grâul în vale. Când și-au ridicat privirile și au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă.
14. Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere de tot Domnului.
15. Leviții au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el și în care se aflau obiectele din aur și le-au așezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbații din Bet-Șemeș au adus o ardere de tot și jertfe Domnului.
16. Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea și s-au întors la Ekron în aceeași zi.
17. Iată care sunt bubele din aur, pe care le-au trimis filistenii Domnului ca dar pentru vină: câte una pentru Așdod, Gaza, Așchelon, Gat și Ekron.
18. Iar șoarecii din aur erau după numărul tuturor cetăților filistenilor, de la cetăți fortificate până la sate. Piatra aceea mare, pe care au așezat Chivotul Domnului, a rămas până în ziua de azi în câmpul lui Iosua, din Bet-Șemeș.
19. Domnul i-a lovit de moarte pe oamenii din Bet-Șemeș pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului ; a lovit de moarte cincizeci de mii șaptezeci de bărbați dintre ei. Poporul a jelit din cauza acestei mari urgii cu care i-a lovit Domnul.
20. Atunci bărbații din Bet-Șemeș au zis: „Cine ar putea să stea înaintea Domnului , înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine trebuie să se ducă Chivotul de la noi?“
21. Apoi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniți și luați-l la voi!“