31. Atâta timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite deci și adu-l la mine pentru că trebuie să moară.
32. Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul: – Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
33. Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său avea de gând să-l ucidă pe David.
34. S-a ridicat de la masă arzând de mânie și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic pentru că era întristat din pricina lui David, căci tatăl său l-a umilit.
35. În dimineața următoare, Ionatan a ieșit în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiețaș.
36. El i-a spus băiețașului: „Aleargă de găsește săgețile pe care le-am tras.“ Băiețașul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
37. Când băiețașul a sosit la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el: – Nu-i așa că săgeata e dincolo de tine?
38. Ionatan a strigat după el: – Iute! Grăbește-te! Nu te opri! Băiețașul a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul său.
39. Acesta nu înțelegea nimic; doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla.
40. Ionatan i-a dat băiețașului armele sale, spunându-i: – Du-te și du-le în cetate!
41. După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.
42. Ionatan i-a zis lui David: – Mergi în pace! Fie cum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: „ Domnul să fie între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pe vecie.“ Apoi David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.