22. Dacă însă îi voi spune băiatului: «Iată, săgețile sunt dincolo de tine», atunci să pleci pentru că Domnul te trimite.
23. Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, Domnul este martor între mine și tine pe vecie.“
24. David s-a ascuns în câmp. Când a început luna nouă, regele s-a așezat la masă să mănânce.
25. Regele s-a așezat pe locul său obișnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în fața sa, iar pe Abner lângă el, în timp ce locul lui David era gol.
26. Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat.“
27. În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan: – De ce nu a venit fiul lui Ișai nici ieri și nici astăzi la masă?
28. Ionatan i-a răspuns: – David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
29. El mi-a spus: „Dă-mi voie, te rog, să merg acasă fiindcă clanul nostru aduce o jertfă în cetate, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Fii bun, dă-mi voie, te rog, să merg și să-mi văd frații!“ De aceea nu a venit la masa regelui.
30. Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a spus: – Bastard răzvrătit ce ești! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și a mamei tale care te-a născut?
31. Atâta timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite deci și adu-l la mine pentru că trebuie să moară.
32. Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul: – Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
33. Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său avea de gând să-l ucidă pe David.
34. S-a ridicat de la masă arzând de mânie și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic pentru că era întristat din pricina lui David, căci tatăl său l-a umilit.
35. În dimineața următoare, Ionatan a ieșit în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiețaș.
36. El i-a spus băiețașului: „Aleargă de găsește săgețile pe care le-am tras.“ Băiețașul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
37. Când băiețașul a sosit la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el: – Nu-i așa că săgeata e dincolo de tine?
38. Ionatan a strigat după el: – Iute! Grăbește-te! Nu te opri! Băiețașul a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul său.
39. Acesta nu înțelegea nimic; doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla.
40. Ionatan i-a dat băiețașului armele sale, spunându-i: – Du-te și du-le în cetate!
41. După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.
42. Ionatan i-a zis lui David: – Mergi în pace! Fie cum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: „ Domnul să fie între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pe vecie.“ Apoi David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.