1. David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l-a întrebat: – Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viața?
2. Ionatan i-a răspuns: – Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.
3. Dar David a jurat din nou, zicând: – Cu siguranță că tatăl tău a știut că am găsit bunăvoință la tine și s-a gândit: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu mai este decât un pas.
4. – Voi face pentru tine tot ceea ce dorești, i-a spus Ionatan lui David.
5. – Iată, mâine va fi lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec și să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia.
6. Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-i dau voie să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, deoarece acolo va fi adusă jertfa anuală pentru tot clanul.“
7. Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să știi că a hotărât să-mi facă rău.
8. În ceea ce te privește, arată bunătate față de slujitorul tău, fiindcă ai făcut cu el un legământ înaintea Domnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?
9. – Niciodată! i-a zis Ionatan. Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, oare nu ți-aș fi spus?
10. – Cine îmi va da de știre dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime? l-a întrebat David pe Ionatan.
11. Ionatan i-a răspuns: – Vino, să ieșim în câmp. Au ieșit amândoi în câmp